Grupul german Suedzucker, cel mai mare producător de zahăr din UE, se aşteaptă să raporteze pierderi operaţionale cuprinse între 100 şi 200 milioane de euro în anul agricol 2018/2019, iar rivalii săi au şi ei probleme. 

„La nivelul actual al preţurilor, nu există practic nicio companie de zahăr din Europa care să poată produce la punctul de break-even (punctul în care veniturile din vânzări egalează costurile n.r.)”, a declarat un purtător de cuvânt de la Nordzucker, al doilea producător de zahăr din UE. 

La finele lunii septembrie 2017, UE a eliminat cotele la producţia de sfeclă de zahăr, ceea ce a dus la creşterea dramatică a producţiei şi a deschis calea pentru ca UE să devină un exportator net de zahăr pentru prima dată în peste un deceniu. Însă creşterea producţiei de zahăr a UE a venit înr-un moment în care apetitul mondial pentru zahăr este în scădere, pe fondul îngrijorării cu privire la efectele zahărului asupra sănătăţii, ceea ce înseamnă că zahărul provenit din blocul comunitar ajunge pe o piaţă mondială care este deja supra aprovizionată. 

„Toată lumea poate produce cât de mult doreşte şi iniţial toţi s-au uitat doar la partea de costuri a ecuaţiei şi au încercat să reducă costurile de producţie prin procesarea unei cantităţi mai mari de sfeclă şi producând mai mult zahăr. Însă a fost ignorat faptul că preţurile trebuie să scadă dacă toţi jucătorii fac la fel şi majorează semnificativ producţia şi aceasta este situaţia cu care ne confruntăm acum. În timp aceasta va duce la supravieţuirea celui mai puternic”, apreciază analistul F.O. Licht, Stefan Uhlenbrock. 

Comisia Europeană a raportat pentru luna ianuarie 2018 un preţ mediu la zahăr alb de 374 euro pe tonă, cu 26 de euro mai puţin decât în luna decembrie 2017 şi cel mai scăzut preţ de după 2006. 

„Asta îţi oferă o imagine a vitezei cu care piaţa europeană se aliniază cu piaţa mondială. În condiţiile în care la bursa de la Londra preţul zahărului este de aproximativ 280 de euro pe tonă, este posibil ca preţurile din UE să fi continuat să scadă după ianuarie”, a declarat Francois Thaury, analist la Agritel. 

Analiştii se aşteaptă ca piaţa mondială a zahărului să rămână pe surplus timp de cel puţin doi ani, şi chiar mai mult, având în vedere creşterea semnificativă a producţiei în special în India şi Thailanda. Potrivit analiştilor de la Green Pool, în anul 2018/2019 se va înregistra un surplus mondial de zahăr de 5,95 milioane tone, după un surplus uriaş de 11,51 milioane tone în actualul sezon. 

În aceste condiţii, producătorii din UE s-au angajat deja să cumpere mari cantităţi de sfeclă de zahăr de la fermieri în sezonul următor la preţuri la care mulţi dintre ei vor avea dificultăţi în a genera profit. 

„Pentru moment, semnalul de preţ nu a ajuns încă la cultivatorii de sfeclă de zahăr pentru că multe contracte nu sunt legate direct cu preţurile de pe piaţă. Estimăm că suprafaţa totală cultivată cu sfeclă de zahăr în UE va fi stabilă în acest an pentru că în multe ţări semnalul de preţ nu a ajuns încă la cultivatori. Orice corecţie este posibil să se întâmple abia anul viitor”, a apreciat Timothe Masson de la Asociaţia cultivatorilor de sfeclă de zahăr din Franţa (CGB). 

Întrebarea care se pune este dacă Comisia Europenă va interveni prin măsuri excepţionale, precum ajutoare financiare pentru stocarea privată. „Problema supra-aprovizionării este una globală şi pune presiuni asupra preţurilor peste tot. În prezent, Comisia nu are planuri vizând noi măsuri dar rămâne vigilentă şi va continua să monitorizeze evoluţiile de pe piaţa zahărului”, a declarat o sursă din interiorul Comisiei Europene.

AGERPRES