Indicele Bloomberg Commodity a înregistrat cea mai bună săptămână din ultimele cinci, cu metalele prețioase și cele industriale pe un trend ascendent.

În pofida unei creșteri de producție, țițeiul s-a calmat, cu privirea ațintită pe posibilitatea ca OPEC și Rusia să ajungă la un acord în Alger, până mâine, 28 septembrie. Argintul a crescut și el, în vreme ce aurul nu se grăbește să iasă din marja în care oscilează în ultimele 3 luni.

Problemele de producție au crescut prețul la cafea și zahăr, în timp ce porumbul și grâul se luptă cu pragurile de preț, odată ce a început sezonul de recoltare în SUA.

Temerile privind producția au menținut sus prețurile la cafea și zahăr. Zahărul brut a atins cel mai ridicat nivel de preț din ultimii patru ani, iar cafeaua Arabica a bătut recordul pe ultimele 19 luni, asta și pe fondul unui real brazilian vizibil slăbit de fondurile hedge care au început să mai lichideze poziții lungi.

Zahărul a crescut cu… 40% anul acesta, iar cafeaua Arabica 14%, după ce prețurile au plutit în derivă mai bine de doi ani!

În ultimele două luni, atât porumbul, cât și grâul au făcut mai multe „încercări” de a-și reveni de la pragurile scăzute pe care le atinseseră în ultimii doi ani. Un dolar mai slab a ajutat acest demers săptămâna trecută, dar presiunea venită din partea sezonului de recoltare american și grijile legate de vreme au făcut ca piața să nu se întărească prea tare.

FOMC a optat să nu intervină, deocamdată, pe dobândă în SUA, amânând decizia pentru decembrie a.c., asta dacă va mai veni vreuna. Metalele prețioase au crescut pe fondul acestei știri, dar nu au reușit să crească prea mult, deși le-a suflat în pânze un dolar mai slab și titlurile guvernamentale cu marje de profit mai mici.

Aurul a continuat să crească – adică să continue ce a început odată cu votul privind Brexitul. Investitorii au așteptat o corecție mai mare sau un eveniment care să readucă piața la viață și care să permită mettalului prețios să treacă de bariera celor 1,375 de dolari / uncia.

Până acum, nu s-a petrecut un asemenea eveniment, iar aurul se tranzacționează cu $1,335/uncie – prețul mediu pe ultimele 3 luni. 

Nu a existat nicio schimbare în posesiunile totale de ETP în ultimele 2 luni, după o creștere de aproape 40% în prima parte a anului. Între timp, fondurile hedge și-au păstrat pozițiile bullish pe care le-au plasat acum câteva luni.  

Coroborând cele două tipuri de investiții, aflăm că totalul posesiunilor în aur (estimate la 2.730 de tone) sunt mai jos cu 12% față de vârful din 2012, asta și din cauza pozițiilor tactice deținute de traderi pe piața de futures. Valoarea nominală este de 127 miliarde de dolari, aproximativ 35% mai puțin decât valoarea de vârf.

Aurul a fost tranzacționat în aceste marje din iunie 2014, cu un prag de suport la $1,310/uncie și cel de rezistență la $1,347. Menținem o prognoză pozitivă pentru creșterea aurului pe termen mediu, dar o eventuală scădere sub $1,300/uncie ar putea fi necesară pentru a atrage investitorii pe termen lung.  În același timp, o creștere peste $1,375/uncie ar putea determina o extensie de preț către… $1,485/uncie, așa cum s-a întâmplat în 2011, când trendul de scădere a fost întrerupt.

Traderii de petrol, cu ochii pe Alger

Așa cum s-a întâmplat cu aurul, piața de petrol rămâne blocată în marja cunoscută din cauza supraproducției, cu mențiunea că există șanse să avem schimbări, dacă se produce un aranjament între Rusia și OPEC în sensul limitării extracției.

Statele membre OPEC vor putea analiza chestiunea și la International Energy Forum, un eveniment care a început ieri, în Alger și ține până mâine. Rusia participă și ea la forum. 

După patru zile de creștere, atât petrolul WTI, cât și cel Brent au suferit înainte de weekend. O a treia reducere a stocurilor în SUA, un dolar mai slab și o nouă intervenție verbală a producătorilor au mai redus din presiunea pe care o pune supraproducția.

Potrivit acestui articol de pe Bloomberg, septembrie a adus o creștere a producției cu peste 800.000 barili/zi proveniți din Nigeria, Libia și Rusia, cea din urmă anunțând o producție record de… 11 milioane de barili/zi în ultima lună! Creșterea producției pe o piață deja saturată e o problemă pe care producătorii vor fi nevoiți să o soluționeze când se vor afla față în față.

În Doha, în aprilie, nu au reușit să reducă producția, asta la insistențele Arabiei Saudite care a cerut și implicarea Iranului în acord.

După șase luni, Iranul a atins din nou nivelul de producție pe care îl avea înainte de sancțiunile internaționale, ceea ce a alimentat ideea că se va ajunge la un acord. Oficiali saudiți și iranieni s-au întâlnit deja, la Viena, unde se pare că Arabia Saudită ar fi declarat că ar putea reduce producția, dacă Iranul oprește extracția.

Arabia Saudită produce 10,2 milioane de barili/zi (în primele 5 luni ale anului), ajungând la un record de 10,67 milioane în iulie a.c. Reducerea producției de la un asemenea nivel, când nici nu prea există cerere, e o mișcare deșteaptă, chiar dacă Iranului nu-i prea convine.

Producția americană de petrol și-a stabilizat nivelul, așa că presiunea pe statele OPEC e și mai mare, mai ales că tot acest cerc a fost deschis de membri organizației.

Ne menținem părerea că o eventuală creștere de preț e puțin probabilă fără a vedea semnele clare ale unei reduceri de producție. Un asemenea acord ar putea stimula interesul investitorilor speculativi, însă valorile scăzute al țițeiului vor opune ceva rezistență.

Dacă nu se va acționa în sensul reducerii producției, petrolul Brent s-ar putea întoarce la $40/baril!

Media prețului petrolului Brent a fost, trimestrul acesta, de $47.7/baril, mai mult au mai puțin în marja estimării noastre $45 – $50/baril.  Încheierea discuțiilor din Alger fără niciun rezultat ar duce prețul și mai jos, în vreme ce un acord ar putea sălta prețul la $50/baril.