Dupa izbucnirea conflictului din Iugoslavia, tara noastra se afla iarasi in atentia presei internationale. Privita cu simpatie, puterea de la Bucuresti se bucura in mod clar de sprijinul cancelariilor occidentale.
Dar, cam tot in acelasi timp cu cele doua vizite, au fost date publicitatii cifrele care caracterizeaza starea economiei romanesti in primul trimestru al acestui an. Nu numai ca nu se intrezaresc semnele relansarii, dar nici macar caderea nu a fost oprita. Cel mai probabil, 1999 va fi al treilea an consecutiv cand se inregistreaza o scadere a produsului intern brut. Adica, altfel spus, de trei ani incoace firmele romanesti produc din ce in ce mai putin. In aceste conditii, imbunatatirea nivelului de trai nu poate fi decat o himera.
In plus, faptul ca si in anii din urma romanii au trait mai bine decat isi puteau permite, pe seama contractarii unor imprumuturi, ne creeaza acum numai dureri de cap, pentru ca o parte din acele datorii a ajuns la scadenta.
Chiar daca poate parea fortata o asemenea comparatie, Romania se afla acum intr-o situatie similara cu cea de pe vremea lui Ceausescu, din anii ‘70: degradarea starii economiei romanesti, pe fondul unui val de simpatie extern. Este indiscutabil ca, in actualul context, Romania are nevoie de sustinere pe plan extern. Dar daca acest suport se reduce la declaratii binevoitoare, pentru romanul de rand, care simte doar ca traiul zilnic devine o povara tot mai grea, zambetele si ocheadele care ni se trimit din Occident sunt egale cu zero.
Ministrul de externe spunea, la fel ca un predecesor al sau, ca o politica externa eficienta poate fi facuta doar daca se poate baza pe o buna politica interna. Conjunctura actuala a facut ca Romania sa para a avea o excelenta politica externa, in conditiile in care de trei ani incoace populatia traieste tot mai prost. Un paradox. Dar un paradox care nu poate avea viata lunga. Occidentalii par sa fi inteles ca sursa conflictelor din Balcani (ca, de altfel, peste tot in lume) este saracia. Reprezentantii statelor nu-si pot trimite bezele diplomatice decat daca au in spate o populatie cu burtile pline. Altfel, zambetul se transforma rapid in rictus. Din aceasta cauza, puterea de la Bucuresti ar face o greseala daca ar crede ca doar bataile amicale pe umar tin loc si de crestere economica, si de voturi.