Oficialii și presa chineză n-au stat prea mult pe gânduri înainte de a face comparația între asaltul asupra Congresului american și ocuparea în iulie 2019 a clădirii consiliului legislativ (Legco) din Hong Kong, parlamentul de facto al orașului. Însă, dincolo de orice similitudini superficiale de ordin vizual, asemănările se opresc la ele.
Indiferent ce s-ar putea crede despre tactici, protestatarii din Hong Kong apărau libertățile democratice care sunt anihilate gradual la ordinele Beijingului. Cel mai nou pas în această direcție, arestarea a 53 de politicieni pro-democrație din oraș a survenit cu numai câteva ore înaintea evenimentelor de la Washington. Presiunea asupra democrației din SUA nu ar trebui să distragă – nici să estompeze – de la ceea ce se întâmplă la 8.000 de mile depărtare.
Care este motivul invocat pentru arestările din Hong Kong?
Deja arestările n-ar mai trebui să constituie o surpriză, dar șocante tot sunt. Cei 53 nu sunt niște incitatori, ci niște moderați. Ei au fost închiși pentru participarea lor la alegerile primare de anul trecut, care ar fi trebuit să desemneze candidații opoziției la alegerile pentru Legco, anulate ulterior din cauza pandemiei. Faptul că acest lucru constituie acum „subversiune” ilustrează natura draconică a legii securității naționale impuse anul trecut de China, scrie The Financial Times.
La fel ca revocarea a patru legiuitori pro-democrație din Legco în noiembrie – ceea ce i-a determinat pe alți 15 să demisioneze -, epurarea trădează nervozitatea guvernului central al Chinei. Deși regulile care guvernează alegerile pentru Legco sunt pervertite pentru a-i favoriza pe candidații pro-Beijing, exista totuși pentru opoziția democratică o cale de a câștiga. O asemenea victorie ar fi putut paraliza procesul legislativ, cu legislativul controlat de opoziție opus guvernului regional condus de o persoană numită de la Beijing.
Orice perspectivă în privința sufragiului universal pare a fi fost spulberată
Represiunea subminează Legea Fundamentală, cea care chipurile îi garantează Hong Kongului drepturile și libertățile după ieșirea de sub cârmuirea britanică în 1997. Acea mini-constituție stipulează că orașul ar trebui să adopte legi care interzic trădarea, răzvrătirea sau subversiunea împotriva guvernului central.
Legea consfințește totodată „obiectivul suprem” al selectării șefului guvernului regional prin sufragiu universal. În 2014, Beijingul a făcut o ofertă în acest sens, dar a fost considerată insuficientă și a provocat proteste. Acum Beijingul a impus prin dictat legea securității naționale și orice perspectivă în privința sufragiului universal pare a fi fost spulberată.
Ultimul act de reprimare reprezintă o nouă probă în privința măsurii în care confruntarea dintre China și Occident e una a valorilor. China lui Xi Jinping se consideră implicată într-o luptă ideologică cu ideile de liberalism și democrație, pe care președintele le-a calificat drept „extrem de nocive”. Chiar dacă acum Beijingul nu mai vorbește de exportul revoluției, ca pe vremea lui Mao, el își prezintă propriul sistem monopartid ca fiind un model superior.
Statele Unite şi UE trebuie să-şi unească forţele
Acest fapt pune democrațiile occidentale în fața unei dileme. Ele se bazează pe o țară care le vede sistemul politic drept unul ostil pentru a-și asigura o sursă de creștere globală și o piață pentru companiile lor – ceva ce n-a fost nicicând valabil în cazul URSS în timpul războiului rece. Această dependență, la care se adaugă simpla mărime și dinamismul Chinei, le limitează puterea reală de influență.
Lucru care face cu atât mai important ca SUA și UE să-și unească forțele în privința unei strategii cu privire la China. E totodată esențial ca ele să se folosească doar de pârghiile legitime pe care totuși le dețin – și să evite impresia de ipocrizie sau de dublu standard. Din ambele puncte de vedere, acordul de investiții convenit săptămâna trecută de UE cu China pare a fi fost încheiat într-un moment prost ales. Parlamentul European, a cărui ratificare e necesară pentru validarea acordului, nu poate trece cu vederea istoricul Chinei în privința drepturilor.
SUA și UE ar trebui de asemenea să se folosească de puterea lor de a impune sancțiuni de tip Magnițky asupra activelor deținute în Occident și dreptului de călătorie ale demnitarilor din China și Hong Kong care se fac vinovați de violarea drepturilor. Cum mii de odrasle ale clasei conducătoare chineze sunt înscrise la universități occidentale, acesta este, de exemplu, unul dintre domeniile în care sancțiunile pot avea un impact real.