Strategie. Încă din 1953, China şi-a conturat obiectivele majore în contextul unor planuri pe cinci ani, cu ţinte clar definite şi iniţiative politice create special pentru a atinge acele obiective. Cel mai recent cincinal elaborat de chinezi, al 12-lea, ar putea fi privit ca un punct de cotitură strategic – introducând o mutare de la modelul producătorului de succes promovat în ultimii 30 de ani la o societate consumeristă.
Angajament. Pârjoliţi de memoria revoltelor, întărită de Revoluţia Culturală din anii ’70, liderii Chinei au ca prioritate stabilitatea. Un astfel de angajament a servit China extrem de bine în evitarea pagubelor colaterale de pe urma crizei din 2008-2009. În continuare va juca un rol la fel de important în lupta contra inflaţiei, a activelor imobiliare supraevaluate şi a deteriorării calităţii creditelor.
Motivaţie. Cei peste 30 de ani de reformă au eliberat dinamismul economic al Chinei. Reformarea întreprinderilor şi a pieţelor financiare a jucat un rol cheie şi multe alte reforme sunt pe drum. În plus, China a demonstrat că învaţă uşor din crizele prin care a trecut şi că poate schimba cursul când este necesar.
Economisire. O rată a economiilor domestice în exces cu 50% a fost de mare ajutor Chinei. A fundamentat cerinţele investiţionale de dezvoltare economică şi a eliminat tamponul constituit de rezervele valutare care au protejat China de şocurile externe.
Migraţia rural-urban. În ultimii 30 de ani, ponderea populaţiei urbane în China a crescut de la 20% la 46%. Potrivit estimărilor Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), încă 316 milioane de oameni ar urma să se mute de la ţară în zonele urbane chineze, în următorii 20 de ani. Un asemenea val de urbanizare asigură un suport solid pentru investiţii în infrastructură şi pentru activităţi de construcţii comerciale şi rezidenţiale.
Consumul. Consumul domestic reprezintă doar 37% din Produsul Intern Brut (PIB) al Chinei – cea mai mică pondere comparativ cu celelalte economii dezvoltate. Concentrat pe crearea de locuri de muncă, creşterea salariilor şi siguranţa socială, al 12-lea cincinal ar putea determina o creştere majoră a puterii de cumpărare a consumatorilor. Asta ar putea conduce la o creştere de până la 5 puncte procentuale a cotei de consum până în 2015.
Serviciile. Zona serviciilor reprezintă circa 43% din PIB-ul Chinei, mult sub normele globale. Serviciile sunt o piesă importantă în strategia pro-consum a Chinei, în special zona distribuţiei, a transportului domestic, a furnizorilor pentru spaţii logistice, şi a turismului. În următorii cinci ani, cota serviciilor în PIB-ul Chinez ar putea creşte peste ţinta actuală de 4 puncte procentuale.
Investiţiile străine directe. China modernă este de mult timp un magnet pentru corporaţiile multinaţionale aflate atât în căutarea eficienţei, cât şi a sprijinului în cea mai dens populată piaţă din lume. Asemenea investiţii asigură Chinei acces la tehnologii moderne şi la sisteme de management – un catalizator pentru dezvoltarea economică.
Educaţia. China a realizat paşi importanţi în dezvoltarea capitalului uman. Rata adulţilor alfabetizaţi este acum la circa 95%, iar a celor care urmează un liceu a crescut la 80%. Elevii de 15 ani din Shanghai au fost recent clasaţi pe primul loc la nivel global în ceea ce priveşte matematica şi citirea, potrivit standardelor PISA. Universităţile Chineze dau anual peste 1,5 milioane de ingineri şi cercetători.
Inovaţie. În 2009, circa 280.000 de aplicaţii au fost patentate în China, plasând-o a treia la nivel global, în spatele Japoniei şi a Statelor Unite. China este pe locul patru, dar în creştere, în ceea ce priveşte aplicaţiile patentate internaţional. În acelaşi timp, China intenţionează să atingă o cotă de 2,2% din PIB până în 2015 din cercetare şi dezvoltare – dublu faţă de rata din 2002. Acest obiectiv se potriveşte cu noul plan cincinal care se concentrează pe industrii strategice emergente precum conservarea energiei, tehnologii informaţionale de nouă generaţie, biotehnologie, producţia de echipamente „high-end“, energie regenerabilă, materiale alternative şi automobile care să folosească combustibili alternativi. În prezent, aceste şapte industrii reprezintă 3% din PIB-ul Chinei. Guvernul ţinteşte creşterea acestei cote la 15% până în 2020.
SURSA: Project Syndicate
