Este lucru ştiut că perioada Crăciunului şi Revelionului potenţează, în cazul unora dintre noi, sentimentele negative. De multe ori, de vină sunt neîmplinirile de ordin amoros ori familial, dar nu puţine sunt dăţile când responsabile de instaurarea unei atitudini pesimiste sunt dificultăţile financiare. În unele situaţii, acest al doilea tip de nemulţumire este absolut justificat, dar în altele este vorba, pur şi simplu, de o ignorare a contextului. De pildă, potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), veniturile băneşti medii pe cap de adult român (fie el salariat, liber profesionist, şomer, pensionar etc.) erau, la mijlocul anului 2014, de aproape 930 de lei net pe lună. Adică aproximativ 210 euro. Este, desigur, foarte puţin faţă de statele occidentale cu care e comparăm tot timpul. Cu toate acestea, conform unei aplicaţii online, românul mediu câştigă mai mulţi bani decât 70% din populaţia lumii. Oricât de cinic ar suna, gândul că sunt pe Pământ aproape cinci miliarde de oameni cu venituri mai mici ar putea fi reconfortant pentru cei deprimaţi din motive financiare. Acelaşi INS ne mai spune că veniturile lunare nete în natură sunt în România de circa 160 de lei pe cap de adult. Asta ne aduce aminte că cea mai mare parte a conaţionalilor noştri au acces, direct sau indirect, la producţia neraportată şi nefiscalizată din circa patru milioane de gospodării situate în mediu rural şi în oraşele mici. Pe de o parte, avem de-a face cu o bine-venită completare a veniturilor băneşti insuficiente, dar şi cu o modalitate de a parcurge mai uşor perioadele de criză economică (la care cei mai mulţi locuitori ai statelor occidentale nu mai au acces).
Preţurile mici saltă puterea de cumpărare
Pe de altă parte, ajungem la un al treilea motiv pentru care am putea fi mulţumiţi de viaţa în România: o bună parte din locuitori au încă posibilitatea să consume alimente tradiţionale, ecologice ori bio, cum vreţi să le spuneţi. Care, mai mult, sunt de obicei chiar mai ieftine decât cele produse industrial.
Iar dacă tot a venit vorba de preţuri, în ciuda miturilor urbane, statisticile demonstrează că multe din produsele din România costă încă semnificativ mai puţin decât în statele bogate. Iar uneori diferenţele sunt atât de mari (de exemplu, la carne, la energie sau la locuinţe), încât ajung chiar să anuleze bună parte din avantajele veniturilor mai mari ale occidentalilor. Electricitatea, de pildă, costă de aproape trei ori mai mult în Germania decât în România, în timp ce veniturile nete pe cap de adult sunt, conform OECD, doar de 3,5 ori mai mari.Preţurile serviciilor sunt încă şi mai avantajoase pentru români când ne comparăm cu ţările vestice. De la serviciile la domiciliu (bonă, zugrav, instalator etc.) la baruri şi restaurante şi de la croitorie sau vulcanizare la mult hulita RCA, toate sunt semnificativ mai ieftine, încât de destule ori diferenţa de putere de cumpărare nu se mai simte. Un singur exemplu: chiar şi cu anunţatele scumpiri, asigurarea de răspundere auto plus impozitul auto vor trece în România doar în puţine cazuri de 300 de euro pe an pentru o maşină de clasă medie; în Italia, aceleaşi costuri pot depăşi uşor 2.000 de euro.
Proprietar relaxat pe Internet
Un al şaselea motiv pentru care am putea să nu fim chiar aşa de nemulţumiţi de România este faptul că avem cel mai mare procentaj de proprietari de locuinţe din UE şi unul dintre cele mai mari din lume: peste 96% din casele şi apartamentele în care stăm se află în proprietatea noastră (chiar dacă, în unele cazuri, sunt ipotecate). Spre comparaţie, 29% din britanici, 35% din americani, 42% din francezi şi 54% din germani stau cu chirie.
Tot motiv de satisfacţie ar putea fi faptul că avem acces la unele dintre cele mai moderne şi mai rapide reţele de telecomunicaţii din lume, şi asta la preţuri decente. Potrivit ultimelor studii, România este pe primul loc în lume la viteza de download pe Internet, la distanţă semnificativă de următoarele poziţii (Suedia, Islanda şi Japonia).
Un lucru mai puţin ştiut este că România este una din cele mai sigure ţări din lume. Potrivit statisticilor ONU, ne aflăm pe locul 168 din 215 la rata omorurilor, pe 105 din 120 la rata tâlhăriilor şi pe 90 din 120 la cea a furturilor. Deşi aparent are mai puţină legătură cu economia, acest aspect este unul important atât pentru a contura corect nivelul de trai, cât şi pentru mediul de business.
Ultimele două motive de optimism ar putea fi că, de cel puţin zece ani încoace, statul de drept şi domnia legii par a deveni din ce în ce mai solide în România, respectiv că, cel puţin teoretic, ţara este protejată de cea mai puternică forţă militară a planetei. Ambele aspecte se datorează apartenenţei la UE şi NATO, iar o simplă privire spre statele din zonă care stau la coadă la porţile celor două „cluburi“ ne poate sugera cum ar fi putut arăta societatea şi economia autohtone dacă nu am fi primit statutul de membru.