Cum numarul firmelor a crescut de la an la an, s-a ajuns, la sfarsitul lui 1998, ca active juridic sa fie 734.862 companii. Dintre acestea, circa o treime nu si-a indeplinit anul trecut una dintre obligatiile prevazute de Legea contabilitatii, anume depunerea bilantului contabil la directiile finantelor publice si la Registrul comertului.
Conform datelor furnizate de Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC), doar 66,8% depusesera bilantul contabil pe 1997. Cautand in arhive, constatam ca istoria se repeta. In 1996, nu se conformase legii tot circa o treime din firmele existente la acea data. Depunerea bilantului pe 1998 se face pana la 15 aprilie a.c. „O monitorizare a datelor nu va fi posibila mai devreme de luna iunie”, aflam de la Directia de comunicare a Camerei de Comert si Industrie a Romaniei (CCIR).

Firmele au voie
la trei incercari
Pentru bilant nedepus, Legea contabilitatii, cu modificarile ulterioare, prevede o amenda intre 1 – 25 milioane lei. Dar acesta ar fi numai inceputul. Daca „neglijenta” se repeta trei ani la rand, firma plateste scump, se arata in alt act normativ. Ordonanta de urgenta nr. 32/1997, ce modifica Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, specifica: „La cererea Camerei de comert si industrie sau a oricarei persoane interesate, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii daca aceasta nu si-a depus, timp de trei ani consecutiv, bilantul contabil” (art. 81). Aparent, textul e cat se poate de clar. Dar discutiile abia incep. Trei ani consecutiv, de cand? De cand firma a calcat stramb prima data sau de la intrarea in vigoare a prevederii, adica din iulie 1997?
Daca se accepta prima varianta, anul 1998 este capital. Asupra multor firme ar plana ghilotina radierii, judecand dupa datele deja aratate. Cu o conditie insa: sa se gaseasca un initiator al procedurii. Ministerul Finantelor nu are cum, ne-au marturisit surse autorizate. Singurele metode de constrangere pe care le poate aplica prin organismele subordonate sunt amenzile.
Pe de alta parte, privatii nu se prea inghesuie la dizolvari. O dovedeste numarul extrem de mic de astfel de operatii inregistrate anul trecut: 41. Motivele nu sunt greu de intuit. Cum, in totalul societatilor, cele cu raspundere limitata detin ponderea ca numar, eventualii creditori realizeaza ca nu au cum „sa se indestuleze”, asa cum legea le da dreptul, din averea unor societati adesea cu pierderi. „Teoretic, cheltuielile ocazionate de dizolvari s-ar putea deduce din rezultatele dizolvarii. Numai ca, de multe ori, acele firme care nu au acordat suficienta importanta aspectelor legale ale functionarii lor nu mai au nici macar minimul de capital legal prevazut”, considera Marieta Anastasescu, avocat.
Se pare ca, pana la urma, tot statul va fi bun de plata. Camerele de comert si industrie nu prea au de ales. Nu pot mentine la nesfarsit in registre firme care nu mai au activitate de cativa ani buni. Deocamdata, CCIR, prin Directia de comunicare, atentioneaza: „Societatile comerciale care nu au activitate trebuie sa anunte organelor fiscale si sa inscrie in Registrul comertului inactivitatea temporara, care nu poate depasi trei ani”. Intre timp, camerele de comert si industrie vor decide masurile impotriva celor care nu s-au conformat prevederilor legale in materie.
Dizolvarea nu se poate face peste noapte si nici fara cheltuieli semnificative. Fiind scutite de taxa judiciara de timbru, camerele de comert si industrie vor avea in schimb de platit lichidatori (mai putin in cazul SRL cu asociat unic, care se dizolva fara lichidare). Or, minimul onorariului inseamna cel putin doua milioane lei. In plus, hotararea judecatoreasca trebuie publicata in Monitorul Oficial, publicarea costand 153.000 lei. La o suta de mii de dizolvari, valoarea cheltuielilor totale sare usor pragul miliardelor. 15.300.000.000 lei s-ar plati numai pentru publicarea actelor judecatoresti, in cadrul legislatiei actuale.
Aceeasi problema s-a ivit la jumatatea anului trecut, cand mai mult de jumatate dintre societatile existente nu isi majorase capitalul pana la termenul prevazut initial, 27 iulie 1998. Cum situatia parea fara iesire, guvernantii au gasit o solutie de moment. Au prelungit termenul limita cu un an. Astfel, s-a ajuns ca circa 300.000 de SRL sa ramana, si in prezent, cu un capital social de 100.000 lei, suma care nu acopera nici macar cheltuielile cu dizolvarea.
Ignorat de peste 200.000 de firme, Ministerul Finantelor e dezarmat. Ii lipsesc informatii vitale, de minim control. Chiar societatile care functioneaza legal au de pierdut. „Oamenii de afaceri au adesea nevoie de informatii privind activitatea financiara a altor firme. Nu se pot incheia contracte de milioane de lei fara a sti exact ce pierderi sau ce datorii are potentialul partener. Astfel de date se pot obtine insa doar de la Registrul comertului, singurul organism abilitat. Oricum, daca bilantul nu a fost depus, planeaza deja un semn de intrebare asupra activitatii acelei firme”, a mai precizat dna Anastasescu.
La ora actuala, peste o treime din firmele inregistrate sta sub semnul intrebarii. Ca ele au activitate sau nu, ca aceasta e mai mult sau mai putin gri, greu de spus. Organele autorizate nu lasa impresia ca stiu prea mult, dar nici ca ar dori sa stie.