Posesorii de autoturisme radiate din oficiu în baza Legii nr. 432/2006 nu vor putea obţine vouchere pentru achiziţionarea unui vehicul nou. Ca şi cum aceste hârburi ar trebui să murdărească pe vecie mediul.
Ediţia din 2010 a programului de stimulare a înnoirii parcului auto naţional a debutat cu dreptul. Cel puţin la unităţile de colectare, pentru că la dealerii de maşini noi nu au apărut atât de aşteptaţii clienţi cu tichetele valorice în mână. Potri
Posesorii de autoturisme radiate din oficiu în baza Legii nr. 432/2006 nu vor putea obţine vouchere pentru achiziţionarea unui vehicul nou. Ca şi cum aceste hârburi ar trebui să murdărească pe vecie mediul.
Ediţia din 2010 a programului de stimulare a înnoirii parcului auto naţional a debutat cu dreptul. Cel puţin la unităţile de colectare, pentru că la dealerii de maşini noi nu au apărut atât de aşteptaţii clienţi cu tichetele valorice în mână. Potrivit Administraţiei Fondului de Mediu (AFM), numai tipărirea acestor vouchere a costat 47.838 de lei. „Trebuie să avem răbdare. Probabil că oamenii încă mai sondează piaţa după cele mai bune oferte“, spun majoritatea comercianţilor de maşini. Numai că, în timp ce dealerii aşteaptă, o altă afacere, perfect legală şi foarte profitabilă, este în plin avânt. „Nu ştiu cum să mai fac faţă. Am ajuns şi eu să stau la recepţie ca să meargă treaba mai repede“, ne-a declarat Adrian Adam, de la Departamentul dezmembrări vehicule scoase din uz şi piese de schimb al Remat Bucureşti Sud. Avalanşa de posesori de rable care stau la coada din faţa unităţii de casare solicită la maximum angajaţii, însă majoritatea celor care dau o maşină veche contra unui voucher de 3.800 de lei nu au nici cea mai mică intenţie de a cumpăra un autoturism nou. „Oamenii, majoritatea bătrâni, vând tichetele samsarilor de la poartă pentru sume cuprinse între 1.000 şi 1.500 de lei“, ne explică unul dintre angajaţii Remat. Comercializarea voucherelor a devenit o adevărată afacere. Mulţi dintre comercianţii de maşini second-hand de prin târguri s-au reprofilat. „Eu aduceam maşini din Germania. Făceam drumuri săptămânal, dar cum piaţa nu mai merge, acum fac comerţ cu tichete. Le iau de la cei care nu vor să cumpere maşini noi şi le revând celor care au doar unul sau două tichete. Se câştigă bine“, ne spune „domnul George“, unul dintre aşa-numiţii samsari, după ce se asigură că ştim că afacerea lui este perfect legală.
Program de protecţia mediului, dar nu chiar pentru tot mediul
Faptul că, pe lângă scoaterea din trafic a unor vehicule poluante, programul „Rabla“ oferă oportunităţi de afaceri unor persoane care ştiu să se adapteze rapid la condiţiile de piaţă este până la urmă lăudabilă, atâta timp cât nimic nu este ilegal. Mai greu de înţeles este motivul pentru care AFM stipulează limpede în procedura de participare a persoanelor fizice la programul „Rabla“ pentru anul 2010 că „autovehiculul uzat cu certificat de înmatriculare şi număr de înmatriculare modele vechi, radiat de drept prin efectul prevederilor art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 189/2005 pentru stabilirea unor măsuri privind vehiculele rutiere înmatriculate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 432/2006, nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului ghid“. Mai clar şi mai direct, întrebarea este: de ce câteva zeci de mii de rable, care poluează prin simplul fapt că ruginesc sau pierd lichide toxice în spaţiul public sau în curţile posesorilor, nu pot fi casate în schimbul unui tichet valoric de 3.800 de lei?! Asta, deşi programul are, la nivel declarativ, ca obiectiv protecţia mediului. Explicaţia pe care ne-a furnizat-o noul preşedinte al AFM, Gheorghe Popescu, este aceea că „autovehiculele prevăzute la art. 3 pct. (4) lit. b) din Ghidul de finanţare a Programului de stimulare a înnoirii parcului auto naţional nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului ghid întrucât acestea sunt neînmatriculate, abandonate şi fără stăpân“.
El adaugă că, tot conform legii, aceste maşini ar trebui să fie ridicate de autorităţile locale. Aşa o fi, numai că multe dintre vehiculele respective, însumând câteva zeci de mii la nivel naţional, se află în proprietate privată, dovedită de posesorii lor cu acte de vânzare-cumpărare, şi deci nu pot fi ridicate de primării decât cu riscul de a fi acţionate în instanţă. Pe de altă parte, de vreme ce AFM a stabilit că „pentru a preda autovehiculul la casat nu este necesară funcţionarea acestuia, dar trebuie să conţină cumulativ următoarele componente esenţiale: motorul, transmisia, trenul de rulare, caroseria, şasiul, precum şi echipamentele electronice de gestionare a funcţiilor vehiculului şi dispozitivul catalizator, dacă acestea au fost prevăzute din fabricaţie“, rezultă că o parte a potenţialilor beneficiari ai programului „Rabla“ sunt discriminaţi, numai pentru că… nu pot circula cu vehiculele lor. Ar fi trebuit să conteze totodată şi aspectul social: majoritatea vehiculelor aflate în această situaţie aparţin unor persoane cărora voucherul le-ar fi adus un venit important. Şi chiar dacă„Rabla“ n-ar fi decât un program destinat mai degrabă revigorării pieţei auto decât eliminării vehiculelor poluante (aflate sau nu în circulaţie), restricţia introdusă arbitrar de AFM nu face decât să limiteze numărul de vouchere şi, implicit, numărul de maşini noi ce vor fi cumpărate cu ajutorul acestora. Asta, deşi programul „Rabla“ duce oricum mare lipsă de clienţi, anul trecut făcându-şi planul doar în proporţie de 64%.
Pentru a preda autovehiculul la casat nu este necesară funcţionarea acestuia. Tichetul valoric este valabil până la data de 25 noiembrie 2010.
Gheorghe Popescu, preşedinte, AFM
