Surse confidentiale ne-au declarat ca tehnologia si know-how-ul au fost rezultatul unui eficient spionaj industrial. Este si explicatia pentru care, pana in 1989, produsele Microelectronicii rivalizau cu omoloagele lor de pe piata externa, neavand un concurent pe masura, de la Praga si pana la Moscova.Dupa 1990 insa, fostii proprietari ai terenului aferent Microelectronicii si-au revendicat terenurile. Atunci a inceput nebunia. Conflictul juridic a cuprins o multime de institutii, printre care
Surse confidentiale ne-au declarat ca tehnologia si know-how-ul au fost rezultatul unui eficient spionaj industrial. Este si explicatia pentru care, pana in 1989, produsele Microelectronicii rivalizau cu omoloagele lor de pe piata externa, neavand un concurent pe masura, de la Praga si pana la Moscova.
Dupa 1990 insa, fostii proprietari ai terenului aferent Microelectronicii si-au revendicat terenurile. Atunci a inceput nebunia. Conflictul juridic a cuprins o multime de institutii, printre care Primaria Voluntari, Prefectura Bucuresti, Microelectronica, fostii sau actualii proprietari, Ministerul Industriilor si Comertului, Ministerul Mediului, Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului, iar lista poate continua.
Toxicitatea
obliga!
In fapt, ce s-a intamplat? Legislatia postrevolutionara a pus Microelectronica in proprietatea terenurilor pe care pana atunci le administrase (Legea 15/1990 si HG 834/ 1991).
S-au opus insa Prefectura Bucuresti si a Sectorului Agricol Ilfov si Primaria Voluntari. Prin doua ordine (datand din 19 septembrie 1994, respectiv 4 ianuarie 1995), prefectura (prin prefectul Gheorghe Valceanu) a emis certificate de atestare a dreptului de proprietate privata pentru cei 18 fosti proprietari, contrazicand legislatia in vigoare. Motivatia este foarte simpla: repunerea in proprietate a fost facuta in conformitate cu Legea fondului funciar. Numai ca terenurile cu pricina nu mai faceau parte din circuitul agricol inca de pe vremea decretului ceausist: capatasera un regim special, devenisera „zona de siguranta”. Aici se foloseau substante toxice si gaze de lupta.
In caz de accident, pe o raza de cativa kilometri, oamenii surprinsi de aceste substante pot fi intoxicati, arsi sau pot chiar deceda.
Dupa ce au obtinut certificatele, fostii proprietari au vandut in corpore catre diversi (sa le spunem) investitori. Care, la randul lor, doreau sa construiasca pe acele terenuri vile, case si alte asemenea. Dar pentru asta era nevoie de autorizatii de constructie de la Primaria Voluntari. Ei, bine, primaria nici macar nu s-a obosit sa ceara proprietarilor vreun aviz (de la Ministerul Mediului, Ministerul de Interne, SRI etc.), asa cum prevede legea. Primarii implicati direct in tarasenie au fost Emilian Stanescu (1992-1996) si Mircea Ionescu (1996 – aprilie 1999, cand a fost arestat sub acuzatia de luare de mita pentru vanzare ilegala de terenuri).
Zeci de litigii
ajunse in instanta
Astfel, noii proprietari au aflat prea tarziu despre pretentia legala a Microelectronicii asupra acelor terenuri. Ei s-au pomenit cu banii dati si cu autorizatii de constructie pe terenuri incerte din punct de vedere juridic.
Pe de alta parte, la data de 23 februarie 1998, Ministerul Industriilor si Comertului (MIC) a eliberat si el Microelectronicii un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. O perfecta si absurda contradictie intre Primaria Voluntari si MIC, care nu a facut decat sa imbarlige si mai mult lucrurile.
De atunci, cele doua parti se tarasc reciproc prin tribunale, curti de apel sau chiar Curtea Suprema de Justitie, in diferite cauze. Mai mult, chiar si privatizarea Microelectronicii a stat sub semnul hilarului (chiar al indoielnicului). Pe 17 decembrie 1998, FPS a vandut Microelectronica firmei mixte Jaclyn SA. Nimeni nu a stiut ca doar cu o zi inainte (16 decembrie 1998), Curtea de Apel Bucuresti suspendase certificatul eliberat de MIC pentru Microelectronica, pana la solutionarea cauzei. Curtea de apel nu a informat pe nimeni despre decizia sa, asa ca Jaclyn s-a pomenit cu un nou litigiu, pe langa cele deja consimtite prin contract.
Se vede treaba, opt ani, cat a fost administrator, FPS nu a manifestat nici macar un minim interes pentru aceasta fabrica strategica a Romaniei. Clarificarea regimului juridic al terenurilor (un obiectiv primordial in viziunea noului presedinte, Radu Sarbu) nu a fost printre prioritatile FPS. Situatia s-a degradat cu timpul, pana in momentul in care s-a pus chiar problema lichidarii fabricii.
Administrarea FPS,
ca de obicei…
Acum, dubla proprietate asupra terenurilor din incinta Microelectronicii a nascut conflicte ireversibile. Unii proprietari privati au nevoie sa treaca prin curtea fabricii ca sa ajunga la terenurile lor. Lucru pe care Microelectronica, logic, nu il permite. Altii au taiat literalmente conductele de apa care treceau pe sub terenurile lor. Este vorba, atentie, despre o retea de conducte construita pe vremea „regretatului, pentru alimentarea Bucurestiului cu apa pe timp de razboi.
Pe de alta parte, au si privatii dreptatea lor. Pana la proba contrarie, ei au dobandit cu buna credinta terenurile. Investitiile lor pot fi aruncate in aer daca Microelectronica va castiga. Enumeram doar cativa dintre actualii proprietari, oameni cu greutate in viata sociala a Bucurestiului: Florentin Scaletchi, presedinte al Organizatiei Mondiale pentru Drepturile Omului (pentru Romania); Laura Vorniceanu – fiica secretarului de stat din Ministerul Finantelor, Marius Vorniceanu (fost comisar-sef adjunct al Garzii Financiare); Doina Tudoran, sotia vicepresedintelui Curtii de apel Bucuresti, Bogdan Tudoran; Carmen Ispas, de la firma de constructii Ispas; firma de constructii GTP Record.
Actualul primar al comunei Voluntari, Stefan Manole, este categoric: vina apartine predecesorilor sai, care au comis o serie de abuzuri administrative. Exista mai mult de 450 de autorizatii pentru constructii ilegale, acordate fara avizele necesare. In plus, Microelectronica s-a privatizat, iar activitatea de productie trebuie revigorata. Contradictiile, in loc sa se aplaneze, e posibil sa se adanceasca.
Unele litigii existente pe rol la Judecatoria Buftea, intre Microelectronica si diversi proprietari
1. Vasile Zota, proprietar al unui teren in incinta Microelectronicii, doreste sa construiasca un garaj si sa aiba acces la acesta chiar prin poarta principala a intreprinderii (prin inlaturarea barierei).
2. Diana Gabriela Capatu intentioneaza sa-si construiasca o casa in mijlocul curtii, la cinci metri de intrarea in cladirea Microelectronicii. Locul cu pricina este inconjurat de poligonul Baneasa (nord), ferma Ministerului de Interne (vest), cladirea Microelectronicii (est) si depozitul de butelii cu gaze toxice (sud). Accesul se poate face numai prin curtea fabricii, tot prin inlaturarea barierei.
3. Cornel Parvu doreste ca Microelectronica sa-si scoata conductele de apa (construite acum 15 ani) de pe proprietatea sa. Microelectronica, in calitate de proprietar de drept, nu are asemenea ganduri.
Pro fostii proprietari
l Primaria Voluntari a eliberat autorizatiile de constructie pentru actualii proprietari.
l Prefectura Bucuresti si SAI au eliberat certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru fostii proprietari.
Pro Microelectronica
l Prefectura Bucuresti si SAI si-au recunoscut greseala si au sugerat Microelectronicii sa se adreseze instantei de judecata.
l Ministerul Mediului a constatat ca autorizatiile de constructie emise de Primaria Voluntari nu contineau acordul de mediu.
l Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului a constatat mai multe lacune in activitatea Primariei Voluntari.
l Secretariatul de stat pentru Culte confirma constructia unui locas de cult adventist pe terenul Microelectronicii, fara avizul sau.
l Ministerul Industriilor si Comertului a recunoscut Microelectronicii dreptul de proprietate asupra terenului aflat in litigiu.
Irinel Tibirna