La momentul nașterii Zenobiei în 240 d.Hr., Palmyra era o provincie romană.

Numele ei, Julia Aurelia Zenobia, indică cetățenia sa romană, acordată anterior familiei tatălui ei.

Ascensiunea Zenobiei la putere a început ca a doua soție a lui Septimius Odaenathus, guvernatorul roman din Palmyra, care l-a învins pe regele sasanian, Shapur.

Zenobia s-a căsătorit cu Septimius Odenatus, regele Palmirei, în 258.

A avut un fiu vitreg din prima căsătorie al lui Odenatus, Hairan.

În jurul anului 266, Zenobia și Odenatus au avut un fiu, al doilea copil al lui Odenatus, Lucius Aurelius Septimius Iulius Vaballathus Athenodorus, Vaballathus, care a moștenit numele de la bunicul patern al lui Odenatus.

Imperiul Palmyra

În 267, soțul Zenobiei și fiul vitreg au fost asasinați. Moștenitor, Vaballathus, avea doar un an, astfel încât mama lui și-a succedat soțul l-a conducerea Palmyrei.

Zenobia și-a conferit ei și fiului titlurile onorifice de Augusta și Augustus.

Ea a cucerit noi teritorii și a mărit suprafața imperiului.

Scopul ei declarat era de a proteja Imperiul Roman de Răsărit de Imperiul Sasanid, pentru pacea Romei.

Cu toate acestea, eforturile sale au crescut în mod semnificativ puterea tronului ei.

Expansiunea

În 269, Zenobia și armata ei, condusă de generalul Zabdas, au cucerit Egiptul cu ajutorul aliatului lor egiptean Timagenes.

Prefectul roman al Egiptului, Probus Tenagino, și forțele sale au încercat să le respingă atacul, dar trupele Zenobiei l-au capturat si decapitat.

Apoi s-a proclamat regină a Egiptului.

După aceste incursiuni, Zenobia a devenit cunoscut ca Regina războinică. Era pricepută în treburile militare, călărea bine și putea parcurge 3–4 km pe jos alături de soldați.

Zenobia a întreprins o expediție și a cucerit Anatolia până în Ankara și Calcedon, urmate de teritoriile Siriei, Palestinei și Libanului.

A ocupat rutele comerciale vitale din aceste teritorii de la romani.

Împăratul roman Aurelian a început o campanie militară pentru a reunifica Imperiul Roman cu Imperiul de la Palmyra între anii 272 – 273.

Aurelian și forțele sale au ajuns în Siria. Bătălia cu Zenobia s-a dat în Antiohia.

După o înfrângere zdrobitoare la Immae, palmyrezii s-au retras la Emesa, unde au suferit o nouă înfrângere.

Zenobia a fost în imposibilitatea de a-și salva trezoreria din Emesa înainte ca Aurelian să ocupe orașul.

Împreună cu fiul ei a fugit din Emesa pe o cămilă, cu ajutor din partea sasanizilor.

Dar au fost capturați pe râul Eufrat de călăreții lui Aurelian.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric