In luna octombrie, intreprinderea Semanatoarea s-a privatizat. MYO-O a preluat de la FPS 56,7% din capitalul social al intreprinderii, adica 1,7 milioane de actiuni, pentru care a platit circa 17 miliarde lei (pretul a 35 de combine din cele 80, cate existau in stoc la momentul semnarii contractului de vanzare-cumparare cu FPS). Restul actiunilor, 43,3%, sunt detinute de peste 30.000 de actionari care si-au subscris cuponul de privatizare aici. Printre acestia se afla fostul premier Nicolae Vacaroiu, senatorul PD, Corneliu Gavaliugov si secretarul de stat in Ministerul Agriculturii, Aurel Pana.
MYO-O este o societate cu capital integral romanesc, infiintata in 1993 de cativa ingineri care pana atunci lucrasera la Semanatoarea. Managerul Ion Radulea a deschis la intamplare dictionarul mitologic al lumii si a descoperit numele MYO-O, zeul dragostei la japonezi. Asa a botezat societatea, care este specializata in comercializarea de masini si utilaje agricole romanesti, si care, de la inceputul lui 1998, functioneaza ca societate de leasing. De la infiintare si pana acum, MYO-O a vandut, dupa spusele directorului Radulea, aproximativ 28% din productia Uzinei Semanatoarea, 6-8% de la Tractorul Brasov, 8-10% de la Mecanica Ceahlau Piatra Neamt si MAT Craiova.
Fostul director, Mircea Lichardopol, afirma insa ca MYO-O a facut avere din cele 70 de combine pe care le-a cumparat de la uzina bucuresteana, in 1996, cu cate 68 milioane, si pe care le-a vandut, dupa doi ani, cu peste 400 milioane lei bucata. Asa au scos circa 10 miliarde lei, suma ce reprezinta cifra lor de afaceri in 1998. Faptul nu este negat de catre managerii lui MYO-O: „De asta exista afacerile!”, afirma, transant, Ion Radulea.
De doi ani, nu s-a mai produs nici o combina
Dupa esecul inregistrat in 1994 cu firma New Holland (care, din cauza opozitiei sindicatelor, a renuntat la asocierea cu intreprinderea bucuresteana, asociere in care compania italiana se angaja sa participe cu 50 milioane USD), nici un investitor nu s-a mai aratat interesat de Semanatoarea, desi FPS a scos-o de trei ori la vanzare. De atunci, situatia financiara a societatii s-a degradat continuu: din ianuarie pana luna trecuta, cand MYO-O a achitat integral pretul pachetului majoritar de actiuni, Semanatoarea s-a aflat in reorganizare judiciara, iar in momentul de fata, datoriile uzinei insumeaza 125 miliarde lei, fiind mai mari decat capitalul social al intreprinderii.
Ordonanta nr. 36, elaborata la inceputul acestui an si croita special pentru salvarea industriei romanesti producatoare de tehnica agricola (prin care statul subventioneaza cu 70% dobanda la creditele acordate in scopul achizitionarii de masini si utilaje agricole din productia interna), nu a reusit sa produca un reviriment al cererii, combinele vandute prin acest act normativ putandu-se numara pe degetele unei maini. De aproape doi ani, Semanatoarea nu a mai produs nici o combina. Uzina mai are in stoc 45 de masini, iar pe fluxul de fabricatie sunt „inghetate” alte 100 de bucati aflate in diverse stadii de executie. Pentru finalizarea primelor 50 sunt necesare 17 miliarde lei.
In plus, desi foarte ieftine (30.000 USD, fata de 110.000 USD pretul minim al unei combine straine), combinele romanesti nu prea au cautare. „Datorita pretului mic, ele sunt competitive cu masinile de aceeasi categorie aduse din import – ne declara Florin Albu, directorul general al Semanatoarei. Pierderile la recoltare sunt cam aceleasi. Nu au insa confortul si automatizarile combinelor straine”. Nu de aceeasi parere sunt insa si producatorii agricoli. Mare parte dintre ei acuza calitatea slaba a masinilor produse de Semanatoarea si spun ca prefera sa plateasca mai mult si sa-si cumpere o combina straina (chiar second-hand), in locul uneia noi romanesti. Ca este asa, o dovedeste si faptul ca, din 1991 incoace, in Romania au intrat 6.700 combine straine (din care 4.000 second-hand), adica un numar aproape dublu decat cel al masinilor vandute de Semanatoarea in aceeasi perioada. „Combinele romanesti nu sunt fiabile. Ele se defecteaza foarte repede, au pierderi mari, iar calitatea graului recoltat lasa de dorit. In plus, in combina se lucreaza in conditiile de acum 50 de ani. Proiectantii de la Semanatoarea nu au gandit nici macar un scaun ca lumea”, spune Ion Cioroianu, prim-vicepresedinte al Asociatiei Fermierilor din Romania.
De altfel, din punct de vedere conceptual, combinele romanesti sunt mult ramase in urma. Proiectul lor de executie este la nivelul anilor ‘85, iar pentru fiabilizarea si aducerea lor la un nivel apropiat de cel al masinilor fabricate in Vest, ar fi necesare – conform calculului realizat de specialistii de la Semanatoarea – investitii de aproximativ 15 milioane USD. Managerii lui MYO-O cred insa ca masinile romanesti sunt destul de bune: „Cine spune ca ele sunt slabe calitativ, vorbeste prostii. Daca ar fi asa, nu s-ar vinde deloc. Cele sapte milioane de dolari, pe care ne-am angajat sa-i investim prin contractul incheiat cu FPS, sunt suficienti pentru a pune pe picioare uzina”, spune Ion Radulea.
MYO-O isi propune ca, de anul viitor, sa modernizeze combinele romanesti cumparand motoarele, precum si componentele hidraulice si cele de transmisie din import sau realizandu-le in colaborare cu o firma straina.
Investitorii straini
au evitat Romania
MYO-O spera ca, in doi-trei ani, sa urce vanzarile la 200-250 combine/an (ce-i drept, elanul dlui Radulea s-a mai diminuat din aprilie, cand a fost semnat contractul cu FPS, cand voia sa vanda 450-500 combine anual), dar si sa exporte, in special, in America de Sud si China.
„Vom pastra pretul combinei la echivalentul a 30.000 USD, adica un raport de 1/4 fata de pretul combinelor straine. Incepand din primavara, vom incepe sa vindem si pe produse si vom acorda facilitati celor care cumpara prin OG nr. 36, MYO-O suportand 5% din avansul pe care clientul trebuie sa-l depuna”, declara Ion Radulea.
„Sapte milioane de dolari sunt suficienti doar pentru repararea halelor”, ne-a declarat un fost angajat al uzinei. Multi se indoiesc insa si de faptul ca firma MYO-O ar avea, singura, capacitatea financiara de a investi chiar si aceste sapte milioane de dolari in Semanatoarea. Calculele hartiei confirma aceste suspiciuni. MYO-O „traieste” de pe urma vanzarilor de masini si utilaje agricole, activitate aflata in regres in Romania. Anul trecut, la o cifra de afaceri de 9,2 miliarde lei, MYO-O obtinea un profit de doua miliarde. Pentru anul acesta, profitul estimat de dl Radulea este, pana in acest moment, de aproximativ trei miliarde lei (175.000 USD). In aceste conditii, se pune intrebarea logica: de unde bani pentru investitii? Foarte clar ca MYO-O nu se va putea descurca – in conditiile in care, intr-adevar, doreste sa produca in continuare combine – decat daca va intra intr-o relatie de asociere cu una dintre marile firme specializate in constructia de masini agricole. Un tur de orizont asupra posibilelor aliante tehnologice ale Semanatoarei da insa putine sperante pentru o asemenea viitoare colaborare: New Holland a cumparat, de curand, o uzina poloneza de profil si va produce acolo combine pentru piata est europeana; Claas si-a construit o baza in Ungaria si-si va dezvolta productia, iar John Deere are deja probleme mari in Germania si, evident, nu-si va mai crea altele si in Romania (de altfel, firma americana a „prins” deja un pachet de vanzari la noi in tara prin proiectul RomAg si nu va avea nici un interes sa fabrice aici ceea ce poate produce acasa si vinde la noi cu garantii guvernamentale).
Chiar proaspat privatizata, situatia firmei Semanatoarea ramane incerta. Ramane de vazut daca uzina se va redresa sau se va transforma intr-un depozit angro.    

Alexandra Rizea