Autor: Horia Mihai Zan
VIS Dintotdeauna, oamenii au dorit să construiască ceva impunător, care să fie vizibil de la mare distanță şi care să dăinuie peste secole: piramidele egiptene, Zidul chinezesc, statuile de la Machu-Pichu, catedrale maiestuoase, cu turnuri uriaşe, moschei cu minarete cât mai înalte
De existența clădirilor înalte din zilele noastre, cunoscute ca zgârie-nori, se leagă în primul rând inventarea ascensorului, necesar pentru a urca la etajele superioare. La început, se credea că nimeni nu ar fi dispus să urce mai mult de 4 etaje, însă, pe măsură ce orașele mari se dezvoltau şi nevoia de teren era în creștere, s-a constatat că, pentru a putea fi vizibil în structura citadină, dezvoltarea pe verticală era o idee bună şi la îndemână. De peste 100 de ani, ascensorul nu a prezentat o dezvoltare considerabilă, ci a rămas același instrument care urcă și coboară oamenii pe verticală. Va fi interesant când se va dezvolta suficient şi va fi utilizat la scară largă ascensorul orizontal, care este în acest moment testat de către germanii de la Siemens. Un ascensor în genul celor văzute în filmele SF, care permite transportul persoanelor pe diferite coordonate în interiorul unui complex arhitectonic, va schimba din nou structura şi utilizarea clădirilor moderne. Vom avea nu doar clădiri înalte, tip turn, ci şi clădiri de tip vagon sau complexe gen Pentagon, cu multe etaje subterane, supraterane sau chiar subacvatice.
La ce sunt folosiții de fapt zgârie norii?
Primele clădiri înalte au fost construite în New York în jurul anilor 1880 şi aveau maximum 10 etaje, o înălțime care în zilele noastre nu reprezintă mare lucru. În acea epocă, însă, erau considerate minuni ale arhitecturii, proiectate să fie folosite în special pentru birouri. Prima companie care a folosit clădirea în care îşi avea birourile drept mijloc de a se face cunoscută a fost o companie de asigurări. Din acel moment, nu a mai durat mult până când a început competiția dintre companii și arhitecți în a proiecta şi a deține cea mai înaltă clădire din lume. În ultimii ani ai secolului XIX, se bătea record: după record, era construită cea mai înaltă clădire din lume, însă la nici doi ani apărea alta mai înaltă. Această competiție a fost rapid extinsă şi in Chicago, iar peste câteva decenii au intrat în joc şi alte ţări, care au copiat rapid stilul şi structura.
Simbol al forței economice şi al dinamismului
Construirea de zgârie-nori a devenit dovada succesului economic. Sao Paolo are mai mulţi zgârie, nori decât New York-ul, turnurile gemene Petronas din Kuala Lumpur au dominat timp de decenii mapamondul, oraşul chinez Shenzen – un mic sat de pescari în 1990 a devenit, în 20 de ani, o metropolă de 6 milioane de locuitori, cu numeroase clădiri înalte. Dubaiul a intrat rapid în cursă, investind masiv petrodolari în clădiri maiestuoase şi ajungând să dețină cea mai înaltă clădire din lume, Burj Khalifa. Saudiții au promis şi ei că vor construi, în câțiva ani, un turn înalt de un kilometru. Bătălia nu mai ţine cont de utilitatea pe care o poate avea o asemenea clădire, de gradul ei de ocupare şi de eficiența economică a investiției în sine, primând adesea doar orgoliul de a fi deținătorul celei mai înalte clădiri din lume – trofeul câştigat de investitor.
Complexitatea face diferența
Japonezii au anunțat proiectarea unor clădiri-orașe, care să includă în structura lor grădini, parcuri, săli de sport, parcuri de distracție. Aceasta ar însemna, practic, integrarea completă în interiorul unei asemenea clădiri a unei multitudini de instrumente utile oamenilor. Se pot amortiza, astfel, rapid cheltuielile ocazionate de construcție. Grație tehnicii avansate, în acest moment, se pot construi turnuri ce sfidează natura şi crizele economice. De altfel, cele mai înalte clădiri la vremea lor au fost constuite şi date în folosinţă în momente de recesiune profundă – Empire State Building din New York a fost terminată în anul 1931, când SUA se aflau în plină criză economică. Finalizând-o la timp şi încadrându-se în buget, constructorii au menţinut speranţa supravieţuirii şi întăririi capitalismului. În mod similar, Burj Khalifa se inaugura la 4 ianuarie 2010, an în care lumea încă se afla în apogeul unei crize financiare, dovendind că încrederea în bunăstarea adusă de capitalism poate dăinui, indiferent de momentele de slăbiciune.