Piaţa acţionează de multe ori altfel decât ne-am dori noi. Nu-l răsplăteşte neapărat pe cel mai talentat, ci pe cel care ştie să meargă cu valul.
Cristian Tudor Popescu, cel mai spectaculos şi, probabil, cel mai original ziarist român şi-a dat demisia din conducerea ziarului „Gândul“. Acţionarul majoritar, Adrian Sârbu, a cerut nişte parametri de performanţă pentru anul 2008 care nu pot fi atinşi cu actuala linie editorială, consideră CT Popescu.
Altfel spus, patronatul vrea, aşa cum e normal, să câştige bani din această afacere. Sau măcar să nu mai piardă aşa cum se întâmplă acum. Nimic neobişnuit în orice fel de afacere. Mai puţin în presă. Aici apar imediat discuţii despre libertatea ziaristului.
Poate patronatul să impună linia editorială? În orice caz, poate stabili că nu vrea să piardă bani. Nu discutăm despre cazurile când patronatul are interese politice sau de altă natură şi atunci rentabilitatea unei publicaţii nu-l interesează, aceasta fiind folosită doar ca tribună sau armă de luptă.
În toate celelate cazuri, patronului nu i se poate cere doar să piardă bani fără a avea vreo perspectivă.
Cristian Tudor Popescu este un ziarist remarcabil, cu păreri tăioase, şocante adeseori, un adevărat lider de opinie. Dar chiar şi el trebuie să se supună unei legi: ziarul pe care îl conduci trebuie să se vândă, să atragă publicitate, pe scurt, să aducă profit.
Piaţa acţionează de multe ori altfel decât ne-am dori noi. Nu-l răsplăteşte neapărat pe cel mai talentat, ci pe cel care ştie să meargă cu valul.
Nu poţi cere nimănui să piardă bani acceptând stilul tău de a face presă. Situaţia a fost oarecum similară şi atunci când CT Popescu a plecat de la Adevărul. Şi acolo acţionariatul cerea anumite performanţe concretizate într-o anumită cifră de profit.
Pentru că acolo situaţia era mai complicată, discuţia a fost centrată pe conflictul Iucinu-Ana Maria Tinu. Dar controversa era aceeaşi: acţionarul vrea bani, ziaristul zice că este atins la libertatea de expresie.
Jurnalistul care vrea să-şi exercite libertatea de exprimare exact aşa cum crede el de cuviinţă, nici un centimetru mai încolo, are o singură şansă: să-şi facă propriul ziar, pe banii lui.
Aşa e în capitalism. Acolo îşi poate stabili singur criteriile de performanţă sau câţi bani este dispus să aducă de acasă. Dar ar putea apărea altă problemă: dacă ziariştii-salariaţi (alţi CTP mai mici) vor fi de acord cu linia lui editorială.
Altminteri, nu poţi cere nimănui să piardă bani pentru că altfel ţi-ar fi afectată libertatea de expresie. Demisia lui CTP e semnificativă şi din alt punct de vedere: nu e de ajuns să fii un ziarist excepţional (înconjurat de alţi gazetari excelenţi) pentru a avea şi succes pe piaţă. Succesul are în el şi ceva inefabil! n
