În fiecare an, pe 14 septembrie, credincioșii sărbătoresc Înălțarea Sfintei Cruci, cunoscută și sub denumirea de „Ziua Crucii”. Această sărbătoare aduce în prim-plan două evenimente importante pentru credincioși, legate de Crucea Mântuitorului Iisus Hristos și este marcată de tradiții și superstiții adânc înrădăcinate în cultura populară.
Semnificația Înălțării Sfintei Cruci
Pe 14 septembrie 335, Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul a fost înălțată la Ierusalim în fața credincioșilor, după ce a fost descoperită la cererea împăratului Constantin. Legenda spune că împăratului i s-a arătat Crucea și i s-a spus că „prin acest semn vei învinge”, motiv pentru care a cerut să fie găsită Crucea adevărată.
După descoperirea a trei cruci identice, Macarie, Patriarhul Ierusalimului, a apropiat trupul unei tinere decedate de fiecare cruce. Când aceasta a atins Crucea pe care fusese răstignit Iisus Hristos, tânăra a revenit la viață.
Un alt moment important legat de această sărbătoare s-a petrecut în anul 629, când împăratul Heraclius a recuperat Sfânta Cruce din mâinile perșilor, după ce aceștia o furaseră.
Tradiții și superstiții legate de Ziua Crucii
Ziua Crucii este însoțită de numeroase tradiții și superstiții, care au rolul de a proteja gospodăriile și oamenii de rele și de a asigura o recoltă bogată. Printre cele mai importante obiceiuri se numără câteva interdicții: acela de a spăla, călca sau coase în această zi. De asemenea, bărbații nu au voie să muncească pământul.
Potrivit credințelor populare, în această zi pământul „se închide” și ia cu el insectele, reptilele și plantele care și-au făcut apariția în primăvară. Este o zi care marchează simbolic sfârșitul verii și începutul toamnei. În regiunile viticole din sudul țării, sărbătoarea este cunoscută drept Cârstovul Viilor, simbolizând începutul culegerii strugurilor.
O altă denumire a acestei zile este Ziua Șarpelui, inspirată de credința că șerpii și celelalte reptile se retrag sub pământ pentru hibernare. Se crede că înainte de a se retrage, șerpii se strâng laolaltă și produc o mărgică denumită „piatra nestemată”, care are puteri tămăduitoare.
De Ziua Crucii, ultimele plante de leac, precum boz, micșunele, mătrăgună și năvalnic, sunt adunate și duse la biserică pentru a fi sfințite. Acestea sunt așezate în jurul crucii și păstrate la icoane, fiind folosite pentru vindecarea bolilor și pentru a alunga farmecele.
Busuiocul sfințit în această zi are mai multe întrebuințări: se pune în vasele de apă ale păsărilor pentru a le feri de boli, în cada fetelor pentru a preveni căderea părului și la streșinile caselor pentru protecție.
În Bucovina, exista un ritual legat de fertilitate: cruci de busuioc sfințit erau atârnate în pomii fără rod, în speranța unei recolte bogate în anul următor.
Alte obiceiuri și credințe
În această zi, strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeși, ci lăsați ca ofrandă pentru păsări. Acești struguri sunt cunoscuți drept strugurii lui Dumnezeu. De asemenea, monedele sfințite de Ziua Crucii, păstrate în portofel alături de o cruciuliță, sunt considerate aducătoare de belșug și spor în muncă.
Conform superstițiilor, nu este bine să se mănânce usturoi, nuci, prune sau pește în această zi, iar postul negru este recomandat pentru curățarea sufletului și trupului.
Se mai crede că dacă va tuna de Ziua Crucii, toamna va fi lungă, iar dacă ciorile se adună pe garduri, va cădea în curând bruma.