Deși de câțiva ani nu mai am așteptări legate de cărțile cu adevărat noi și atractive pentru copii – adică bune, adevărate și frumoase, cartea Editurii Predania despre ,,Ziua în care Dumnezeu S-a făcut om” a reușit nu doar să mă surprindă în chip plăcut, ci chiar să îmi atingă și să îmi facă să vibreze o coardă a inimii greu de impresionat.
Am citit textul, mai întâi independent de ilustrații și m-a uimit armonia dintre formă și conținut, adică toată muziclitatea, lirismul, poeticitatea, se împletesc cu atâta măiestrie și forță cu adâncimea teologică pe care o susțin și exprimă cu atâta expresivitate.
E atâta căldură, atâta bucurie, atâta culoare, atâta atâta echilibru, atâta candoare și atâta inspirație în cuvintele alese, precum și în scenele înfățișate, încât cuvântul ,,astăzi” specific textelor liturgice devine clar, actual, neechivoc, iar realitatea înfățișată, deși învăluită în veșmântul adevăratei smerenii, capătă proporțiile și importanța unui eveniment cu adevărat cosmic.
În clipa când am așezat alături de text imaginile menite să îl ilustreze și să îl actualizeze, am văzut cum armonia dintre cuvânt și imagine se rotunjește și devine plenară, iar narațiunea, deși arhicunoscută, emană prospețime și emoție, ca și cum povestea clasică a Nașterii Domnului s-ar derula pentru întâia oară sub privirea cititorului.
Astfel, sub ochii curioși și uimiți ai făpturii de lut, care caută spre adâncurile tainei, se perindă vechiul și noul, ,,atunci” și ,,acum”, ,,acolo” și ,,aici”.
Omenescul și supraomenescul își dau mâna, pământul și cerul își află împăcarea demult pierdută, osteneala de veacuri și harul rodesc rod bogat, căci nașterea smerită a lui Emanuil din Preasfânta Fecioară face ca slava Împărăției lui Dumnezeu să se pogoare pe pământul istovit de așteptare și să-l prefacă în Rai.
Aș zice că marele merit al acestei cărți-comoară este tocmai redarea inefabilului zilei aceleia, unice și totuși repetabile, în care Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca bucuria noastră să fie deplină și să putem și noi, eliberați de apăsarea multelor noastre poveri să dăm de veste întregii lumi, ca unui singur om:
„Slavă Împăratului Iudeii și al întregii lumi! Ni S-a născut Mântuitorul, Emanuil, cu noi este Dumnezeu! Nu te teme, ci bucură-te! Am venit să-ți spun taina lumii cerești. În fiecare noapte de Crăciun, în mijlocul nostru Se naște iarăși Hristos.
Asta este marea taină pe care Dumnezeu ți-o descoperă, pentru că inima ta de copil e plină de dragoste curată. Să împarți cu toată lumea darul din inima ta, iar pe tine te va răsplăti Împăratul Hristos, Fiul lui Dumnezeu!”
