Totuși, în viitor, din cauza crizei datoriilor suverane, Ziua Națională nu va mai avea aceeași însemnătate. Construcția comună europeană ori se transformă, ori dispare. Cum cea de-a doua variantă ar distruge, la propriu, multe țări de pe contient, rămâne doar o singură soluție: Statele Unite ale Europei. Cu alte cuvinte, criza schimbă paradigma – „Europa națiunilor” trebuie să devină „națiunea europeană”. Suveranitatea statelor, așa cum este ea astăzi percepută, va dispărea, iar noi concepte îi vor lua locul.

Poate părea idealist, dar aceste lucruri trebuie să se întâmple. Cea mai puternică țară din Europa nu are nicio șansă într-o competiție directă cu marile puteri, China și SUA. Statele europene la un loc, cu instituții comune și legi comune, ar putea să aibă putere economică și să reprezinte acel pol de democrație autentică de care întreaga lume are mare nevoie.

În toată această poveste, rolul României este extrem de important. Milioane de români din Spania, Italia, Germania sau Franța au reușit, în pofida intoleranței și a prejudecăților, să se integreze. Da, niciodată un grec nu o sa muncească la fel de mult ca un român, niciodată un neamț nu va accepta să fie tratat fără respect de către un angajator și niciun francez nu va accepta să fie plătit mai puțin decât i se cuvine. Cu toate aceste defecte sau calități, depinde de poziția din care privești, românii rămân probabil cel mai bun exemplu că proiectul unei Europe cu adevărat unite are toate șansele să se înfăptuiască.

Am plecat de la 1 decembrie pentru că, de aici, am cel mai interesant argument. Este vorba tot despre un model românesc: în 1916, regele Ferdinand a hotărât intrarea României  în război de partea Antantei, împotriva Germaniei și Austro-Ungariei. Astfel, pentru întregirea României, Ferdinand a sacrificat aproape tot: de la familie, la țara în care se născuse. E drept, nu trebuie uitat rolul reginei Maria, probabil personalitatea feminină cea mai importantă din întreaga noastră istorie. Deși clasa politică europeană este deocamdată corijentă (birocrația excesivă de la Bruxelles și întârzierea luării deciziilor o dovedesc din plin), există speranțe ca modelul regelui Ferdinand să fie urmat. Criza reprezintă momentul în care liderii statelor europene, chiar împotriva propriilor interese financiare sau electorale, trebuie să ia acea măsură care va face mult bine popoarelor care i-au ales: sunt obligați să demareze proiectul Statelor Unite ale Europei!

Revenind la România, este normal ca noi să susținem noua construcție europeană. Deși macroeconomic stăm extrem de bine, cu o datorie de neglijat și cheltuieli publice decente, românul de rând trăiește prost. Este împotriva logicii ca un italian sau un grec să plătească taxe mai mici și să aibă, în medie, un nivel de trai de vreo cinci ori mai mare decât un român, asta în condițiile în care statele lor sunt la un pas de faliment. O Europă Unită, cu instituții funcționale, nu ar permite asemenea erori.

Cu Statele Unite ale Europei, 1 decembrie nu va mai arăta la fel. Își va păstra însă semnificația pe care o are pentru fiecare roman care conștientizează sacrificiile care s-au făcut, de-a lungul istoriei, pentru idealul României Mari. În plus, vom putea exclama, pe lângă „Ce frumoși suntem! Și ce deștepți! Și cât de puternici!”, încă ceva: „Ce bine trăim!”