În primul trimestrul al anului, zlotul polonez a fost cea mai puternică monedă în faţa euro. Leul românesc, în schimb, a avut cea mai slabă performanță dintre monedele din Europa Centrală şi de Est, după ce s-a depreciat din cauza creşterii economice nesigure din acest an, a scăderii dobânzilor şi a discuţiilor privind majorările de salarii - speculatorii cred că acestea din urmă ar putea duce la adâncirea deficitului peste ţinta convenită, se arată în analiza X-Trade Brokers România.
„ Zlotul a fost câştigătorul net al trimestrului întâi al anului curent în faţa euro. Cu toate că ţinta oficială de reducere a deficitului sub 3% din PIB pare greu de atins în acest an de către oficialităţile de la Varşovia, investitorii au încredere în economia Poloniei, aşteptată să aibă cel mai rapid ritm de expansiune din UE, respectiv de 2,5%. Adâncimea pieţei valutare şi a celei de capital sunt atractive la nivel regional; zlotul polonez a reuşit o apreciere puternică de 9,04%, forintul a avansat cu 6,76%, iar coroana cehă – tradiţional mai stabilă – cu 3,22%. Leul a bătut în retragere, pe seama unei abordări mai prudente privind creşterea economiei României în acest an, a tendinţei de scădere a dobânzilor (care face mai puţin atractive plasamentele în lei), dar şi a discuţiilor privind majorările de salarii. Într-un an electoral, speculatorii sunt foarte atenţi la orice cheltuieli care ar putea adânci deficitul peste ţinta convenită de 1,9% din PIB. Astfel, leul a pierdut 0,65% faţă de euro într-un trimestru în care monedele din regiune au avut câştiguri foarte bune”, spune Claudiu Cazacu, analist-șef al sucursalei din România a X-Trade Brokers.
Euro a beneficiat, de altfel, de stabilizarea crizei datoriei europene prin intervenţia Băncii Centrale Europene de furnizare de lichiditate şi restructurarea ordonată a datoriei publice greceşti. Aceste măsuri au alimentat interesul pentru pieţele emergente, care oferă un randament mai bun în condiţii de risc sporit, ducând la performanţe foarte bune ale monedelor europene emergente, cu excepţia leului.
BNR a coborât în martie dobândă la 5,25%, o mişcare larg anticipată în piaţă. Este posibil ca nivelul curent al inflaţiei să permită încă o tăiere a dobânzii de referinţă, cu efect moderat negativ în lunile următoare. „Foarte interesante au fost precizările BNR privind cursul de schimb: zona curentă a cursului este cea de echilibru, în opinia guvernatorului, şi aceasta se va schimba doar în situaţia unor dezvoltări macroeconomice majore. Martie a fost o lună mai volatilă, în care leul a pierdut 0,81% faţă de euro, mai mult decât zlotul (0,36%), dar mai puţin decât forintul (1,93%), marcând astfel o uşoară îmbunătăţire a evoluţiei monedei naţionale în termeni comparativi cu imaginea sa net mai slabă (faţă de restul Europei emergente) per ansamblul primului trimestru al acestui an. Totuşi, apropierea de pragul de 4,4 lei şi atingerea unor niveluri record pentru referinţa BNR au creat un sentiment de agitaţie în piaţă. Guvernatorul a atras atenţia că BNR nu apără un anumit palier, referindu-se cel mai probabil la 4,4 lei, reperul maxim istoric atins în interiorul unei şedinţe de tranzacţionare. Este susţinută astfel ipoteza că BNR ar accepta că intervalul de variaţie a leului s-a deplasat mai sus, peste 4,30 lei, iar instituţia nu s-ar opune unei depăşiri a nivelului de 4,4 lei, câtă vreme nu se produce într-o manieră dezordonată», precizează Claudiu Cazacu.
Pentru următoarele două săptămâni, analiştii X-Trade Brokers nu exclud un efect sezonier favorabil o dată cu apropierea sărbătorilor de Paşte, care să ofere un „balon de oxigen” leului, întărind uşor moneda naţională şi coborând cursul de schimb; ulterior, anumite presiuni de creştere a cursului pot însă reapărea.
La nivelul monedelor majore, lira sterlină a reuşit o apreciere marginală de 0,38% în martie faţă de euro: combinaţia între tăierile unor cheltuieli publice ale Executivului de la Londra şi reducerea impozitelor pentru companii a susţinut încrederea în aducerea sub control a finanţele publice, cu efect benefic pentru liră. În acelaşi interval, dolarul australian a pierdut 3,61% în faţa euro, în principal în a doua jumătate a lunii, economia Australiei fiind se pare printre cele mai afectate de încetinirea deja vizibilă a Chinei, pe filiera scăderii cererii de materie primă. Yenul a scăzut foarte mult – cu 10,91% – în faţa euro în primul trimestru: deficitul comercial înregistrat de Japonia a fost o surpriză, ţara fiind recunoscută tradiţional drept exportator net, fapt care s-a alăturat altor evenimente locale de politica monetară ce au condus la deprecierea monedei japoneze.