România, la un pas de a deveni deșert
Dacă nu se iau măsuri pentru protejarea terenurilor afectate de agricultura intensivă și secetă, sudul României ar putea deveni o zonă deșertică.
Conform afirmațiilor Teodorei Pălărie, președintele Asociației Pădurea Copiilor, soluția necesară constă în plantarea a 350.000 de hectare de pădure.
În Africa, în regiunea Sahel din zona subsahariană, se construiește Marele Zid Verde, având ca obiectiv împădurirea pe o suprafață de 8.000 km pătrați.
Dacă această inițiativă are succes în crearea zonelor verzi în apropierea deșertului, ar fi rezonabil ca și noi să urmăm aceeași cale în sudul țării.
“Dacă ne uităm ce se întâmplă în lume, o să vedem că în Africa, de exemplu, se construiește Marele Zid Verde, în zona subsahariană, în Sahel, unde se dorește împădurirea pe 8.000km pătrați. Și dacă ei reușesc acolo, la buza deșertului, să facă aceste zone verzi, sigur ar trebui și noi să facem același lucru în sudul țării.”, spune ea.
Aceasta a mai spus că zona de câmpie este cea mai expusă schimbărilor climatice. De asemenea, ea a mai adăugat că pădurea este deficitară.
Nu în ultimul rând, ea a precizat că se referă la regiunea Sud-Muntenia. Aceasta este alcătuită din cele șapte județe înconjurătoare ale Bucureștiului-Ilfov. În această zonă, 10% din suprafață este acoperită de păduri. Procentul este unul mic având în vedere că experții recomandă o împădurire de 20%.
“Imaginați-vă că aceste terenuri, aceste câmpii, sunt sursa noastră de hrană. Până la urmă, trenurile agricole nu sunt protejate deloc de tot ce înseamnă secetă severă, vânturi foarte puternice, apariția acestor fenomene, diferențe de temperatură între zi și noapte de până la 20°“, continuă ea.
Ea spune că atunci când apar diferențe mari de temperatură apare și deșertul.
Cât de accelerată e deșertificarea în sudul României?
Aceasta spune că există statistici în ceea ce privește Oltenia. Acolo, spune ea, se pierd câteva sute de hectare de teren agricol prin deșertificare. Ea mai spune că fenomenul nu este unul nou, ci că se întâmplă de ”poate peste 50 de ani”.
”Atunci când noi am început împăduririle, ne doream să fim cât mai mult și să facem pe suprafețe cât mai mari. Și ne-am dat seama după primii opt ani de lucru că reușim să facem în jur de 60 de hectare, acum ne apropiem de 200, și că nevoia doar pe regiunea Sud-Muntenia era de peste 350.000 de hectare de pădure nouă”, spune aceasta.
Oamenii sunt reticenți când vine vorba de plantat copaci
Aceasta a mai precizat că există două categorii de oameni atunci când vine vorba de împăduriri. Oamenii care plantează și cei care consideră că plantatul copacilor este inutil. În cea de-a doua categorie intră cei care spun “Aa, bine că aveți voi plantări, ca să aibă alții ce tăia” sau “Aa, dar puieții ăștia până or să crească…”.
”Adică oricum ai da-o, lumea așteaptă să se întâmple acum. (…) Gândiți-vă câți ani durează până formezi un om în adevăratul sens al cuvântului, de la bebelușul care trebuie să învețe să meargă, să să descurce singuri, să facă școală.
Și gândiți-vă că practic, o pădure are nevoie de acești 7 ani de acasă până când puieții aceia plantați de 60-70 cm înălțime, ajung niște copăcei de 1,5 -2-3 metri, depinde de specie, iar în acești 7 ani să se unească coroanele lor astfel încât în jurul puieților să se umbrească, și iarba să nu-i mai copleșească, să nu crească peste puieți și să-i sufoce practic”, continuă Teodora Pălărie, președintele Asociației Pădurea Copiilor.
