Pachetul de ajutor Corona, prezentat miercuri de preşedintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen, merită laude. Acum a venit rândul şefilor de stat şi de guvern să dezbată proiectul şi, în cele din urmă, să ajungă la un acord. Va fi dificil, deoarece există interese diferite.

De aceea este evident că anumite puncte din proiectul privind căutarea unui compromis vor cădea victimă. Să sperăm că nu vor fi prea multe şi nici prea importante.

Punctele forte ale proiectului

Dintre punctele pozitive ale proiectului face parte fără îndoială volumul impresionant. Von der Leyen vrea să acorde 750 miliarde euro pentru capacitatea de a depăşi consecinţele economice provocate de Corona. Este vorba de un răspuns puternic la acuzaţiile din ţări ca Italia, cum că UE nu manifestă o solidaritate suficientă în criză.

Raţională este şi ideea ca o mare parte a sumei să nu constituie doar un împrumut. State deosebit de puternic lovite de pandemie, cum este Italia şi Spania, au deja mai multe datorii decât suficient: pentru acestea creditele UE nu constituie un ajutor serios.

Anumite țări au o poziție critică

Guvernele din Austria, Olanda, Danemarca şi Suedia au o atitudine critică faţă de sumele propuse. Însă pot fi bucuroase pentru că von der Leyen prezintă lucrurile ca un rezultat al propunerilor venite din partea lor. Comisia Europeană vrea să susţină investiţii de stat şi reforme; mijloacele urmează să contribuie la crearea în ţările respective a unei economii mai moderne, competitive şi mai ecologice.

Guvernele care nu sunt de acord, nu vor primi nimic – şi pe bună dreptate. Miliardele trebuie să constituie un sprijin pentru ajutorul propriu şi să nu fie cheltuite fără rost pentru a împărţi beneficii sau pentru a acoperi lipsuri din buget.

Se dorește consens

Este lăudabil şi faptul că maniera atribuirii ajutorului este dependentă de funcţionarea statului de drept. Unei ţări fără o justiţie independentă nu i se poate acorda finanţare. În acelaşi timp ameninţarea cu dezavantaje financiare a guvernelor din Polonia şi Ungaria ar înfrâna graba lor fatală de a submina statul de drept.

Deocamdată este vorba despre a găsi un consens pentru pachetul respectiv şi apoi pentru a-l trece prin parlamente. Odată rezolvată problema, guvernele vor trebui să se dedice rapid problemei privind modalitatea de a evita ca astfel de programe să devină necesare. Deşi niciun guvern nu poartă o vină că pandemia i-a lovit brusc economia.

S-a profitat de creșterea economică

Cu toate acestea punctul de pornire al miniştrilor de finanţe este foarte diferit. Multe guverne au profitat de creşterea economică de mai mulţi ani pentru a scădea datoriile. Altele, cum ar fi cel de la Paris sau de la Roma, au scăpat şansa – iar acum au un spaţiu de acţiune mai mic pentru a reacţiona la pandemie. Fără acest pachet de ajutor astfel de diferenţe ar putea distruge UE economic şi politic.

Banii trebuie restituiți

Însă salvarea nu este pe degeaba. Împrumuturile de la UE trebuie restituite: cu banii contribuabililor, mai ales ai celor germani. Astfel de transferuri sunt motivate doar dacă statele vor întreprinde totul pentru a evita o repetare. Altfel recurgerea comună veselă la datorii poate deveni un exerciţiu continuu. De aceea zona euro are urgentă nevoie de reguli mai dure în politica financiară. Pactul de stabilitate menit să oblige statele la crearea unui buget solid a fost neglijat în perioada crizei. Guvernele au datoria să-l reactiveze cât de repede posibil – şi cu mai multă forţă.