Fondul Monetar Internaţional a propus miercuri o nouă măsură în încercarea de a opri contagierea cu criza datoriei publice în zona euro: extinderea domeniului de intervenţie a Instrumentului European de Stabilitate Financiară (EFSF) la cele mai fragile bănci.
Instituţia a făcut această sugestie într-un document, care apare semestrial, intitulat ”Raport privind stabilitatea financiară în lume”.
EFSF, înfiinţat în mai 2010 şi care a început să fiinţeze din ianuarie, era iniţial destinat să crească lichidităţile statelor din zona euro aflate în dificultate. La 21 iulie, şefii de stat şi de guvern au decis să-i dea şi dreptul de a răscumpăra datoria unora dintre aceste state de pe pieţele fianciare. Această reformă trebuie să fie aprobată de către cele 17 parlamente naţionale din zona euro. Până în prezent, doar parlamentul francez şi cel belgian au făcut acest lucru.
În opinia FMI, trebuie gândit şi mai departe. ”Unele bănci europene au nevoie urgentă de o creştere a fondurilor proprii”, a estimat FMI, reluând din nou un mesaj pe care-l repetă de luni de zile. ”În conjunctura actuală de pe pieţe, s-ar putea totuşi ca aceasta să nu fie posibil. Prin urmare, un sprijin public, mai întâi la nivel naţional şi în cele din urmă prin intermediul EFSF, ar putea avea loc pentru a furniza băncilor capital atât cât este necesar”, adaugă documentul.
În sprijinul acestei afirmaţii, FMI a publicat ”o estimare” a creşterii riscului legat de datoria publică şi suportat de către bănci în ultimii doi ani.
”Tensiunile asupra împrumuturilor statelor din zona euro provenite din ţări cu decalaje puternice ale ratelor dobânzilor au avut, potrivit estimărilor noastre, repercusiuni directe de circa 200 miliarde de euro asupra băncilor din Uniunea Europeană de la izbucnirea crizei datoriei publice în 2010”, potrivit instituţiei.
Din această sumă, 60 miliarde de euro provin de la datoria Greciei, 20 miliarde de la Republica Irlanda şi Portugalia şi 120 miliarde de la Belgia, Spania şi Italia. FMI estimează la 100 miliarde de euro suplimentari costurile riscurilor legate de băncile celor şase ţări.
”Această estimare nu ia în considerare nevoile de fonduri proprii ale băncilor, care ar cere o evaluare completă a bilanţurilor şi rezultatelor lor”, a precizat FMI.
Cifra a provocat, potrivit Financial Times, o aprigă controversă între FMI şi europeni când a fost prezentată Consiliului de administraţie la sfârşitul lunii august. Dar FMI a menţinut-o şi avertizează că această criză nu se va calma de la sine.
”Atât timp cât nu va fi aplicată o strategie completă pentru a soluţiona problema contagierii între state, pentru a creşte rezistenţa sistemului financiar şi a-i linişti pe operatorii pieţelor pentru a prezerva stabilitatea în zona euro, pieţele riscă să rămână volatile”, se afirmă în document.
În raportul său, FMI se opreşte asupra Italiei, zonă crucială, în opinia organizaţiei, ”ţinând cont de dimensiunea sistemică a pieţei obligatare din Italia şi de nevoile sale de finanţare”.
Italia este pe locul al doilea din zona euro din punctul de vedere al datoriei publice, cu peste 1.900 miliarde de euro, situându-se nu departe după Germania.
Marţi, economistul şef al FMI, Olivier Blanchard, a făcut apel la zona euro ”să fie gata de finanţarea Italiei”.
SURSA: Agepres