Razvan Petru Munteanu. În realitate, țările UE (cu două excepții puternic negociate) sunt obligate să adopte moneda unică. În plus, drumul spre euro al grupului NMS7 (Lituania, Cehia, Polonia, Ungaria, România, Bulgaria și Croația) trece mai întâi prin furcile caudine ale criteriilor de convergență impuse de tratatul de la Maastricht: stabilitatea prețurilor, fiscalitate sustenabilă, stabilitatea cursului de schimb și o rată scăzută a dobânzilor pe termen lung. Românii sunt, însă, optimişti în privinţa rezultatelor.
Ce cred românii?
Contrar tendinței negative din țările NMS7, majoritatea românilor cred că introducerea euro va avea efecte benefice atât asupra României (57%), cât și asupra lor personal (64% dintre intervievați, față de 28% în Cehia sau 39% în Bulgaria). România este și țara cu cel mai mare număr de respondenți în favoarea aderării cât mai rapide la zona euro (44%, față de doar 6% în Cehia și 11% în Polonia). Curios însă, în timp ce două treimi dintre respondenții țărilor NMS7 cred că introducerea euro va determina creșterea prețurilor, doar 48% dintre români sunt de această părere, 11% crezând chiar că prețurile vor scădea. E un optimism exagerat în comparație nu doar cu opinia generală din NMS7, ci și cu situația observată la patru ani de la introducerea efectivă a monedei euro în țările UE din primul val. La Eurobarometrul din 2005, 78% dintre respondenții din zona euro indicau creșterea prețurilor ca fiind principalul inconvenient.
De ce sunt românii atât de încrezători? O explicație ar fi dorința lor de apartenență la constructul european, 59% considerând că introducerea euro îi va face să se simtă „mai europeni decât se simt acum“. În plus, 41% dintre ei cred că trecerea la euro le va spori șansele pe piața muncii.
Avantaje și vulnerabilități
Vom călători mai ușor în zona euro și nu vom mai pierde bani la schimbul valutar. Sperăm că vom avea prețuri mai stabile, pe care le vom putea compara mai ușor cu cele din alte țări UE. Inevitabil, această comparație va fi valabilă și pentru mediul antreprenorial, stimulând concurența și aducând, în cele din urmă, beneficii pentru cumpărătorul european.
La nivel macroeconomic, obligativitatea de aliniere la standardele de performanță ale zonei euro poate genera un cerc virtuos, care va asigura acestor țări stabilitate financiară și economică, o premiză a dezvoltării durabile. Există, însă, și vulnerabilități, atât în timpul tranziției, cât și după adoptarea euro. Odată cu trecerea la moneda unică, țările renunţă la suveranitatea națională asupra politicii monetare, pierzând un mecanism de apărare în fața unor riscuri financiar-economice. De exemplu, nu vor mai putea devaloriza strategic moneda națională sau modifica unilateral rata dobânzilor.
În cazul unei crize la nivel european, aceste țări stau mai bine sub umbrela protectivă a mecanismelor comunitare, dar în cazul unei crize locale, ele devin vulnerabile. Conform academicianului Aurel Iancu, „ca simple membre UE, aceste țări nu mai pot dispune nici de instrumentele necesare de a se proteja împotriva fluxului de capitaluri speculative, nici de sprijinul UE“.
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, declara la finele lui 2012 (citat de New York Times) că pentru România a fost un avantaj faptul că nu a făcut parte din zona euro în acea perioada de criză, pentru că „păstrarea leului a oferit României flexibilitate în ratele de dobândă, control asupra lichidității și posibilitatea deprecierii monedei, pentru gestionarea deficitului“. În ultima vreme, voci din țări precum Grecia sau chiar Italia chiar readuc în discursul public revenirea la moneda națională.
Și la acest capitol, însă, România este într-o contratendință optimistă față de celelalte țări NMS7, 45% dintre respondenții la Eurobarometrul din 2014 crezând că introducerea euro ne va proteja de efectele crizelor internaționale.
Implicații directe pentru întreprinderile românești
Odata cu adoptarea euro, întreprinderile românești devin mai atractive pentru investitorii internaționali, datorită stabilității mediului economic și scăderii costurilor de capital. Va crește, însă, presiunea competitivă, moneda unică facilitând comparația între producători. Românii vor avea mai multe oportunități pentru exporturi și vor putea investi mai ușor în alte zone ale UE. Know-how-ul și gândirea strategică sunt „cele mai tari monede de schimb“ și poate singurele cu adevărat universale. În opinia cercetătorului italian Giampaolo Vitali, esențială pentru succesul în perioada post-aderare este capacitatea unei întreprinderi de a se adapta strategic la provocările noului context economic.
Vizate sunt toate toate nivelurile, de la pregătirea resurselor umane până la reconfigurarea rețelelor și canalelor de distribuție sau (re)construcția brandului și a reputației.