Recent, primul-ministru a convocat Consiliul National pentru Dezvoltare Regionala, in calitate de presedinte in exercitiu al acestuia.
Nou-infiintata Agentie Nationala pentru Dezvoltare Regionala dispune, in prezent, de agentii in toate cele opt regiuni de dezvoltare.
O problema stringenta pentru acestea este evaluarea propunerilor de zone defavorizate primite din teritoriu si a proiectelor facute in acest scop.
In conditiile in care fiscalitatea absoarbe pana la 60% din valoarea adaugata obtinuta in sectorul IMM, apelarea la statutul de zona defavorizata sau zona libera poate sa contribuie la dezvoltarea unor zone.
Zonele defavorizate, in intelesul Legii nr. 20/1999, reprezinta arii geografice strict delimitate, care indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:
q au structuri productive monoindustriale, care in activitatea zonei mobilizeaza mai mult de 50% din populatia salariata;
q sunt zone miniere unde personalul a fost disponibilizat prin concedieri colective, in urma aplicarii programelor de restructurare;
q in urma lichidarii, restructurarii sau privatizarii unor agenti economici apar concedieri colective care afecteaza mai mult de 25% din numarul angajatilor care au domiciliul stabil in zona respectiva;
q rata somajului depaseste cu 25% rata somajului la nivel national;
q sunt lipsite de mijloace de comunicatii si infrastructura este slab dezvoltata.
La data declararii zonei defavorizate (dupa unii, mai atractiv ar fi sa fie denumite zone cu facilitati), agentii economici care efectueaza investitii noi in perimetrul respectiv pot beneficia de una sau mai multe dintre urmatoarele facilitati:
q restituirea taxelor vamale pentru masini si utilaje, altele decat autoturisme, know-how, materii prime importate, necesare functionarii obiectivelor dupa punerea in functiune si desfasurarea productiei;
q scutirea de la plata impozitului pe profit pe durata de existenta a zonei defavorizate;
q scutirea de taxe pentru scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri;
q stimularea productiei de export;
q garantarea creditelor externe;
q finantarea unor programe speciale integral sau in cofinantare de stat.
O serie de facilitati se adreseaza direct persoanelor fizice, in cazurile in care rata somajului in zona depaseste cu peste 50% media nationala (reducerea cu pana la 50% a impozitului pe venit, reduceri la tarifele la transport, scutirea la plata impozitului pe venitul agricol).
Experimentarea atractivitatii facilitatilor acordate zonelor defavorizate s-a facut pana in prezent numai in zonele miniere. Prima grija a investitorilor sositi in zonele miniere a fost sa realizeze intelegeri pe termen lung cu sindicatele miniere convenind ca nu vor distruge obiectivele realizate in zonele miniere declarate defavorizate, in special in Valea Jiului.
De la inceputul anului si pana in prezent, s-au adresat Agentiei Nationale de Dezvoltare si Implementare a Programelor pentru Zonele Miniere investitori romani din Baia Mare, Bucuresti, Hunedoara, care au demarat in prelucrarea primara si complexa a lemnului, confectii pentru export, au infiintat o fabrica de camasi si una de imbuteliere a alcoolului. Impreuna, acestea vor asigura cateva mii de locuri de munca. De asemenea, firme din Franta, Ungaria, SUA si Germania si-au anuntat intentia de a investi in Valea Jiului, inclusiv in minerit.
Interesant este faptul ca in noul regim fiscal a devenit rentabil si pentru mineri sa participe la privatizarea minelor. Mina Lonea a fost preluata prin MEBO de mineri, care devin actionari ai societatii privatizate. Comparand statutul unei „zone cu facilitati” cu cea a unei „zone libere” in sensul traditional, constatam ca prevaleaza avantajele obtinute de investitor in primul tip de zone; astfel sosesc cereri din tot mai mai multe judete ale tarii: Arges – Muscelul, Brasov – Fagarasul, Bihor – Zona miniera si pana la Botosani – unde se solicita acordarea regimului de „zona cu facilitati” pentru intregul judet.
Pentru multe din aceste zone exista o „strategie nationala de combatere a saraciei”, elaborata ca proiect PNUD. Directorul proiectului, Th. Kleininger, afirma insa ca proiectul a ramas ca o suma de concluzii stiintifice, abstracte, nefunctionale. Romania pierde o gramada de bani, pentru ca nu are cine sa intocmeasca programele de sustinere a finantarii.
Nu s-au pregatit specialisti, nici de catre ministere si agentiile guvernamentale, nici de catre administratia publica. Se dovedeste faptul ca functionarul este o persoana depasita. Este nevoie de functionari care administreaza, creatori, care isi asuma responsabilitati multiple.